Am greşit. Am greşit de multe ori, şi mi se părea normal. Mi se părea atât de normal să greşesc încât uitam să îmi cer scuze. Sau nu-mi dădeam seama că trebuie să o fac...Am făcut multe tâmpenii da' acum cred ca e prima dată când regret, prima dată când mi-aş dori al dracu' de mult să dau timpul înapoi. Am fost o proastă pentru că nu te-am crezut, am fost o proastă pentru că nu am avut încredere în tine şi în ce simţeai tu... Şi totuşi, poate nu sunt eu de vină. Înaintea ta au fost mulţi care m-au făcut să cred că ce îmi spuneai tu nu există. Iubire. Că era sau nu iubire, nu ştiu. Ştiu doar că era ceva care semăna cu frica, cu teama de a nu face ceva greşit, teama de a te pierde...Semăna cu ceva care dă dependenţă, ceva care mă face să zâmbesc indiferent de ce se întamplă în jurul meu. Ceva care avea puterea să mă ridice în al nouălea cer sau să mă facă una cu pământul, pentru că nu ştiu nici acum dacă atunci când te văd inima îmi bate mult prea tare, sau nu bate deloc. Nu realizez..
Nu ştiu dacă asta e iubire sau nu, şi probabil nu ştiu pentru că nu am mai trecut prin asta până acum, serios. Cert este că e al naibii de bine să ştiu că cineva îmi poartă de grijă, cineva se întreabă mereu dacă sunt bine, dacă dorm, dacă mănânc, şi dacă mănânc, atunci ce mănânc, dacă m-am îmbrăcat destul de gros pentru gerul de afară... Pe cine mint? ERA bine! Nu ESTE bine! Era..A fost. Am stricat totul şi nu mă mir deloc, ştiam de la început că e doar o chestiune de timp până să fac primul pas greşit în legatura cu NOI. Noi...sună bine, nu?
Mi-aş dori aşa de mult să pot să îţi spun astea faţă în faţă, da' nu pot...Când eşti în faţa mea nu îmi vine decât să te iau în braţe şi să nu îţi mai dau drumul. Când eşti lângă mine uit şi cum mă cheamă, deci ar fi destul de greu să îmi vină în minte toate cuvintele pe care aş vrea să le ştii. Ştiu că am fost o proastă şi nu încerc să te aduc înapoi..deşi cred că ar fi cel mai bine aşa. Ar fi cel mai bine şi pentru mine, şi pentru tine, şi pentru noi. Nu am avut destul timp să îţi arăt ce însemni tu defapt pentru mine. Şi nici n-o să am vreodată, pentru că însemni mai mult decât îţi poţi închipui. Nu vreau să fac pe victima, ştiu că nu sunt. Ştiu că ţi-am făcut rău, nu prea mult, dar destul încât să te fac să pleci şi probabil să nu mai vii...
Vreau doar să ştii că îmi doresc aşa de mult să te întorci, încât sunt hotărâtă să îmi fac curaj şi să îţi spun ce simt, chiar dacă niciodată nu am mai făcut asta..niciodată nu am făcut eu primul pas, deci e foarte posibil s-o dau iar în bară...Şi dacă o să greşesc, ce? Oricum nu mai am nimic de pierdut. Nu mă interesează dacă prietenii tăi o să mă creadă o disperată, şi ştii de ce? Pentru că asta şi sunt! Sunt o disperată, da! Şi nu mă interesează dacă nu o să crezi din prima ce îţi voi spune. O să îţi spun până o să crezi. Şi nu o să te las în pace decât atunci când o să fiu sigură că ştii ce însemni pentru mine, chiar dacă nu o să mai vrei, sau nu o să mai poţi să mă ierţi. Noapte bună, vorbim mâine!
Şi poimâine, dacă e nevoie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu